• 0

Colul femural este acea regiune a femurului care face legatura dintre cap si diafiza (vezi figura1 ).
Fracturile colului femural survin in general la nivelul unei zone „slabe” (trigonul lui Ward) delimitat de structuri mai dense osoase, cu rol in rezistenta biomecanica a osului.

Fracturile de col femural se produc cel mai frecvent la varstnic (preponderent la femei, in relatie directa cu gradul de osteoporoza) prin cadere accidentala in timpul unor activitati obisnuite. Cand apar la persoane tinere, aceste fracturi se datoreaza unor traumatisme de inalta energie ( caderi de la inaltime, accidente rutiere, etc). In afara acestei distributii bimodale se mai distinge si grupul fracturilor pe os patologic ( la nivelul unor formatiuni tumorale sau afectiuni metabolice osoase care fragilizeaza osul la acest nivel) si cel al fracturilor de oboseala (sau de „stress”) care se produc in urma unor suprasolicitari repetate.
Imaginea clinica sugestiva pentru fracturile femurului proximal (in care intra si fracturile masivului trohanterian) consta in prezenta unei scurtari a membrului, insotita de rotatie externa si adductie (membrul inferior apropiat de axul corpului).

Tratamentul chirurgical necesita adaptarea tipului de interventie chirurgicala la profilul pacientului si al fracturii. Astfel, sunt doua mari grupe de interventii care au ca obiectiv conservarea structurilor anatomice proprii (osteosinteza), respectiv inlocuirea soldului (artroplastia).
Osteosinteza in fracturile colului femural presupune reducerea fracturii (repozitionarea fragmentelor osoase cat mai aproape de situatia normala, obiectivul fiind reducerea anatomica) si apoi fixarea lor cu implanturi metalice speciale ( suruburi canelate, DHS, PFN, Gliding Nail, etc.). Se poate obtine astfel restitutio ad integrum la nivelul soldului, atat din punct de vedere anatomic cat si functional. Este metoda de electie in cazul pacientilor tineri, fara patologii importante asociate si care pot beneficia de aceasta interventie in urgenta ( pana in 48 de ore de la producerea fracturii). Aceste limitari sunt discutabile, osteosinteza putand fi tentata si la pacientul varstnic (mai ales atunci cand starea de sanatate nu permite o interventie mai mare, cum este artroplastia). In ceea ce priveste perioada de timp scursa de la producerea fracturii, ideal este ca operatia sa fie facuta in primele 24 de ore datorita vascularizatiei precare a capului femural, la nivelul caruia ischemia prelungita poate duce la necroza.
Daca nu survin complicatii, pacientul va merge cu cadru de mers fara sprijin pe membrul operat pana la 6 sapatamani postoperator, dupa care isi va relua mersul cu sprijin partial progresiv.

Complicatiile frecvente ale osteosintezei sunt:

– Pseudartroza – lipsa consolidarii fracturii, cu etiologie multifactoriala care poate implica biologia locala ( vascularizatia locala compromisa, metabolismul osos general), conditii mecanice diverse (insuficienta reducerii sau a fixarii fracturii, nerespectarea indicatiilor medicale),etc.

– Necroza capului femural, prezenta intotdeauna in pseudartroza, dar care poate apare si in conditiile unei consolidari corecte a fracturii, care necesita tratament specific

Complicatii mai rare ale acestei interventii chirurgicale sunt infectia, hemoragia si complicatiile legate de rtiscul anestezic.

La pacientii varstnici se prefera in general per primam inlocuirea soldului (artroplastia), data fiind rata importanta a complicatiilor osteosintezei. Artroplastia poate fi :

– Partiala (Hemiartroplastia) – inlocuirea numai a portiunii femurale a articulatiei cu o prmoore.jpgoteza de tip Austin-Moore (necimentata) sau Thompson (cimentata) – se prefera la pacienti varstnici relativ tarati, fara coxartroza importanta ( care ar genera durere la sprijin de la inceput) – are ca si complicatie specifica cotiloidita (uzura cartilajului articular de la nivelul acetabulului –suprafata de la nivelul bazinului cu care se articuleaza femurul), care impune in general totalizarea protezei

– Totala ( vezi artroplastia totala a soldului) – aceeasi interventie care se practica si in coxartroza.

Complicatiile si reabilitarea dupa artroplastia totala de sold sunt tratate in topicul coxartroza.

Mortalitatea la un an dupa fracturile colului femural (operate) este de circa 12-20%, factori predictori fiind varsta peste 85 de ani, dependenta in activitatile zilnice prezenta dinaintea fracturii, complicatiile intraspitalicesti, istoricul de afectiuni maligne si riscul anestezic crescut (ASA 3-4)(1). Mortalitatea la un an dupa tratamentul conservator atinge 75% (2).

Bibliografie

J Orthop Trauma. 1997 Apr;11(3):162-5.Hip fractures in the elderly: predictors of one year mortality.Aharonoff GB, Koval KJ, Skovron ML, Zuckerman JD.
J Bone Joint Surg Br. 1992 Mar;74(2):261-4.Cost-benefit analysis of hip fracture treatment.Parker MJ, Myles JW, Anand JK, Drewett R.

Comentarii

Your email address will not be published. Required fields are marked *