Tendinita rotuliana este numita in literatura anglo-saxona “jumper’s knee” (genunchiul saritorului) pentru ca apare in urma unei suprasolicitari caracteristice sporturilor care implica sarituri frecvente ( de exemplu basket), dar se poate dezvolta si in urma altor tipuri de activitate.
Se produc la nivelul tendonului rotulian microrupturi datorate suprasolicitarii, care sumate pot depasi capacitatea regenerativa naturala a organismului, instalandu-se un sindrom inflamator cronic.
Cauze favorizante sunt si obezitatea sau modificari anatomice constitutionale ( patella alta – rotula situata mai sus, genu valgum – genunchi in “x”, diverse dezechilibre muscular, etc).
Durerea caracteristica apare la nivelul tendonului rotulian, predominant in zona unde acesta se insera pe rotula. Initial apare la inceputul si sfarsitul activitatii sportive, pentru ca ulterior sa afecteze intreaga perioada de efort, inclusiv urcatul si coboratul scarilor , iar la final devine constanta, independent de activitate sau repaus , eventual chiar si nocturna.
In lipsa tratamentului evolutia poate fi spre remisie spontana ( in cazul evitarii efortului), sau se poate agrava cu rupturi mai severe tendinoase, durere cronica de genunchi si atrofia musculaturii ( care este din ce in ce mai putin utilizata datorita durerii).
In afara examenului clinic se pot efectua teste imagistice pentru stabilirea diagnosticului. Radiologia simpla nu arata tendonul rotulian dar poate identifica alte problem (osoase) la nivelul genunchiului . Diagnosticul imagistic se poate stabili prin utilizarea ecografiei sau RMN, insa in general acestea nu sunt absolut necesare.
Importante in preventia aparitiei acestei boli sunt evitarea continuarii efortului care produce durere, intarirea musculaturii si imbunatatirea tehnicii de efort.
Tratamentul tendinitei rotuliene poate fi complex si de lunga durata. Se poate incepe prin repaus , aplicarea de gheata local si antiinflamatoare uzuale, utilizarea fizioterapiei ( laser, ultrasunete, etc) si kinetoterapiei ( tonifierea cvadricepsului, stretching, masaj, etc), se pot efectua infiltratii locale cu corticosteroizi. De asemenea exista orteze speciale pentru aceasta afectiune.
Daca nu se obtin rezultatele scontate se poate apela (dupa circa 12 luni) si la procedee chirurgicale care presupun repararea leziunilor sau chiar indepartarea portiunii degenerate de tendon. Recuperarea completa dupa asemenea interventii poate dura 6 pana la 18 luni.
Bursele sunt structuri care favorizeaza alunecarea tendoanelor sau muschilor in vecinatatea articulatiilor, putand fi asimilate unor pernute pline cu un lichid vascos ( lichid sinovial). Aceste structuri se pot inflama in anumite conditii aparand astfel afectiuni numite bursite.
