Fasceita plantara este cea mai intalnita cauza de durere la nivelul calcaiului. Aceasta afecteaza aproximativ 10% din populatie in fiecare an si se defineste ca fiind un proces inflamator la nivelul aponevrozei plantare.
Aponevroza plantara reprezinta o fasie de tesut fibros, pozitionata superficial (sub piele) la baza piciorului si face conexiunea intre calcai si antepicior avand rolul de a sustine arcul longitudinal al plantei.
Se intalneste cel mai des unilateral, la barbatii cu varste cuprinse intre 40 si 70 de ani (76%), care duc o viata activa sau care practica sport.
Aponevroza plantara are rolul de a prelua o mare cantitate de stress mecanic la care sunt supuse picioarele. Uneori insa prea multa presiune are ca rezultat rupturi la nivelul tesutului aponevrozei. Raspunsul natural al organismului la un factor lezional este inflamatia, care se traduce prindurere si sensibilitate la nivelul aponevrozei plantare.
Desi cauza fasciitei plantare ramane necunoscuta, s-au identificat pinteni calcaneeni in aproximativ 50% din prezentarile la medic a bolnavilor cu aceasta patologie (bazat pe examenul imagistic).Una dintre explicatii ar fi compresia uneia dintre ramurile nervului plantar lateral intre exostoza calcaneana si muschiul flexor accesor.
Simptomele cele mai des intalnite sunt: durerea pe partea plantara a piciorului, preponderent in zona calcaiului; durere care apare dimineata cand pacientul se da jos din pat , sau dupa o perioada lunga de repaus, cand pacientul reia mersul; aceasta durere dispare uneori odata cu mersul, sau la reluarea repausului; durerea este de obicei mai intensa dupa si nu in timpul activitatilor.
Clinic: pacientul prezinta limitarea miscarilor de extensie a piciorului pe fond algic si semne de inflamatie la nivel plantar, cu zona de maxima intensitate la nivelul calcaiului.
Testele imagistice:
Radiografiile simple la nivelul piciorului (fata si profil) sunt folosite pentru excluderea altor cauze de durere (ex: artroza de glezna) si pot sa evidentieze pintenii calcaneeni.
Alte teste imagistice ca RMN-ul si ecografia nu sunt efectuate de rutina si se folosesc doar pentru excluderea altor patologii.
Uneori simptomele se pot remite fara niciun fel de tratament, dar acest lucru se intampla rar si poate dura de la cateva saptamani la ani de zile.
Repausul: diminuarea sau chiar incetarea temporara a activitatilor predispozante sunt primul pas si se refera mai ales la activitatile excesive cum ar fi cele sportive.
Tratamentul conservator consta in: aplicatiile locale reci, purtatul de talonete, tratamentul cu antiinflamatoare nesteriodiene ca ibuprofenul ce ajuta la reducerea durerii si inflamatiei, purtatul de orteze rigide si semi-rigide, asocierea de kinetoterapie de tipul exercitiilor de intarire a muschilor gambei si plantei.
Tratamentul cu steroizi injectabili si-a dovedit eficacitatea, dar este insotit de efecte secundare grave ca ruptura fasciei plantare, picior plat secundar sau dureri cronice.
Tratamentul de tip ESWT (extracorporeal shockwave therapy) se foloseste de unde de soc pentru a stimula procesul de vindecare. Acesta actioneaza asupra rupturilor de la nivelul fibrelor de colagen si asupra zonelor hemoragice, stimuland formarea de neovascularizatie.
Tratamentul chirurgical se impune doar in cazul in care nu exista rezultate prin metodele nechirurgicale timp de 1 an de zile. In cazul in care s-a dovedit prezenta unui pinten calcanean, acesta poate fi excizat.Daca fasciita plantara se manifesta in absenta unui pinten calcanean se fac alte tipuri de interventii chirurgicale ca: neuroliza; osteotomia; excizia tuberozitatii mediale inferioare a calcaneului; foraje in calcaneu; alungirea de tendon ahilean sau relaxarea aponevrozei plantare.
