Umarul “inghetat” (frozen shoulder), de asemenea cunoscut sub numele de capsulita adeziva, este o afectiune caracterizata prin rigiditate si dureri la nivelul articulatiei umarului. Semnele si simptomele incep de obicei treptat, se agraveaza in timp si apoi se rezolva de obicei în termen de unul sau doi ani (fara tratament).
Incidenta umarului “inghetat” în populatia generala este de aproximativ 2%. Afecteaza preponderent sexul feminin (peste 70%), persoanele de peste 49 de ani si persoanele suferind de afectiuni ca: diabetul zaharat (de cinci ori mai frecvent in randul acestora), patologii ale coloanei cervicale ,patologii ale colului uterin, perioade de imobilizare prelungita, hipertiroidism, fracturi ale humerusului, infarct miocardic sau accident vascular cerebral, prezenta bolilor autoimune si traumatisme de orice natura, factorul comun ramanand insa perioada de imobilizare la toti pacientii cu aceasta afectiune.
Un procent de 20-30% dintre persoanele afectate dezvolta capsulita adeziva si la umarul opus, insa foarte rar au loc recaderi la acelasi umar.
Patologia este rezultatul unui proces inflamator al sinoviei, cu diminuarea lichidului sinovial din articulatia umarului si insotite de un fenomen de ingrosare si rigidizare a capsulei articulare.
Capsulita adeziva de obicei se dezvolta lent pe parcursul a 12 pana la 18 luni si parcurge trei etape:
Faza dureroasa: in aceasta etapa durerea apare la orice miscare a umarului, lucru care duce la limitarea miscarilor la nivelul articulatiei. Durerea are de cele mai multe ori caracter nocturn.
Etapa de “inghetare” sau adeziva: durerea poate incepe sa se diminueze în timpul acestei etape, insa mobilitatea umarului scade si mai mult ca in etapa anterioara.
Etapa de recuperare: durerea se diminueaza pana la disparitie, iar mobilitatea umarului revine aproape la normal (nu exista recuperare completa a miscarilor in comparatie cu umarul sanatos).
Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, examenele paraclinice ca radiografiile sau RMN-ul de umar apar fara modificari, rolul lor fiind acela de a exclude alte patologii ale umarului.
Tratament:
Tratamentul nechirurgical consta in administrarea de AINS combinate cu fizioterapie intr-o prima faza, urmate de injectii intraarticulare de corticosteroizi sau de manipularea umarului sub anestezie generala la cei la care alte forme de tratament au esuat.
Tratamentul chirurgical consta in inlaturarea adeziunilor si relaxarea capsulei articulare si se face artoscopic.
Este de precizat faptul ca la persoanele care sufera de umar inghetat secundar unora dintre cauzele favorizante expuse mai sus, patologia de fond care a dus la aparitia afectiunii trebuie tratata concomitent.
