SINDROMUL DE IMPINGEMENT (CONFLICT) SUBACROMIAL

Sindromul de conflict subacromial (impingement in literatura anglo-saxona) este o entitate clinica care se caracterizeaza prin durere cronica la nivelul umarului, cu episoade de acutizare, datorate compresiei unor structuri situate  la nivelul unui defileu osos ce se creaza intre capul humeral si  partea din omoplat numita acromion, ligamentul care il leaga pe acesta de procesul coracoid si coracoid, formatiuni ce formeaza arcul coraco-acromial si formeaza un fel de “tavan” al umarului.

 

Formatiunile care se afla in acest defileu osos sunt tendoanele coafei rotatorilor (un grup de muschi care produc rotatiile umarului, relevant in acest caz fiind muschiul supraspinos), bursa subacromiala si tendonul capului lung al bicepsului.

Acest conflict apare in special la abductia (ridicarea laterala) a bratului si este mai frecvent la persoanele care efectueaza prin natura meseriei multe miscari cu mana deasupra capului (sporturi cum sunt tenisul, handbalul, baseball, etc sau meserii ca cea de zugrav, de exemplu). Cu toate acestea, se pare ca factorul determinant in aparitia acestei patologii este varianta anatomica a acromionului (acest "tavan" al articulatiei care poate avea o varietate de forme, de obicei incadrate in trei categorii, dintre care ultima, tipul III dupa Bigliani, presupune similitudinea cu un carlig - hooked acromion, ceea ce favorizeaza potentialul conflict).  Alte cauze implicate pot fi legate de functionarea anormala a musculaturii care formeaza coafa rotatorilor, exostoze (excrescente osoase), etc.

In timp, aceasta hiperpresiune constanta asupra tendoanelor coafei rotatorilor duce la uzura si degenerescenta acestora, eventual pana la ruptura completa.  Se poate  produce astfel limitarea permanenta a abductiei si ascensionarea capului humeral care intra in contact direct cu acromionul, instalandu-se o artroza a umarului foarte greu de tratat. In majoritatea cazurilor insa evolutia este lenta, cu episoade de acutizare care pot ceda la antiinflamatoare, repaus si fizioterapie.

Diagnosticul sindromului de impingement subacromial se face clinic ( teste specifice tip Neer sau Hawkins) si imagistic ( radiologia ne poate informa despre forma acromionului si dimensiunile spatiului subacromial, dar examenul de elective este RMN, care ne arata si starea structurilor non-osoase, adica muschi, tendoane, burse, capsula articulara, etc).

Tratamentul sindromului de impingement subacromial este initial conservator, daca nu se constata modificari anatomice importante dupa examenul RMN.

Se utilizeaza antiinflamatoare nesteroidiene, gheata, fizioterapie, eventual infiltratii cortizonice in spatiul subacromial.

Tratamentul chirurgical se efectueaza artroscopic si consta in decompresia spatiului subacromial prin excizarea bursei de la acest nivel, acromioplastie (indepartarea unei portiuni din acromion si regularizarea acestui “tavan”), excizia ligamentului coraco-acromial. In aceasta etapa se pot rezolva si leziunile tendonului muschiului supraspinos prin sutura sau reinsertie.

Evolutia clinica dupa acest tip de interventie este in cele mai multe cazuri lipsita de complicatii, procedura efectuaindu-se artroscopic (in mediu lichid, cu o rata de infectii aproape nula) si prin 3 sau 4 incizii de cate un centimetru.

Recuperarea este mai complexa in cazurile in care este necesara reinsertia sau sutura tendoanelor. Daca se practica insa numai decompresia subacromiala se limiteaza doar abductia pentru circa 2 saptamani, pentru evitarea durerii. 

 

Contact

Dr. Andrei Anastasiu

0723.615.045

Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

 

Site dedicat pacientilor cu afectiuni ortopedice

Informatiile medicale existente in articolele publicate pe acest site au caracter informativ si nu trebuie utilizate in vederea tratamentului fara avizul medicului ortoped.

Recent posts